Cristina Pîrv: ”Ne-am întors definitiv la Cluj. Vreau să ajut voleiul, să îl creștem, să se vorbească despre România”

Cristina Pîrv și cei doi copii sunt fericiti la Cluj

Cristina Pîrv, după părerea mea cea mai valoroasă voleibalistă din istoria acestui sport din țara noastră, a decis să se întoarcă definitiv acasă, în România. După o viață trăită în Italia și mai ales în Brazilia, ea s-a stabilit la Cluj, alături de cei doi copii, și a povestit pe larg pentru Doarvolei.ro ce a făcut-o să revină pe meleagurile natale, cum s-au adaptat copiii la viața din România, dar și ce ar vrea să facă pentru voleiul românesc. Eu sunt convins că sportul acesta are nevoie de experiența și de imaginea unei persoane ca fosta noastră jucătoare și, așa cum chiar Cristina recunoaște, ea este deschisă să ajute în orice proiect care poate ajuta la aducerea unui plus de imagine pentru voleiul românesc.




Doarvolei.ro: Cristina, cum te-ai hotărât să te întorci în țară?

Cristina Pîrv: După ce m-am despărțit, am tot vrut să vin în țară, dar nu am reușit din cauza copiilor. Deși eu am custodie totală, mi-a trebuit și acordul fostului meu soț, dar n-am reușit să ne înțelegem să pot să mă întorc cu copiii în țară. M-am simțit și mă simt foarte bine în Brazilia, am trăit mulți ani acolo, cred că mai mult decât în România, pentru că am plecat la 19 ani din țară (n. a. Cristina Pîrv e născută pe 29 iunie 1972), dar sufletul meu tot aici îl aveam. Rădăcina mea și sufletul meu tot aici în România sunt, tot româncă sunt. Deci, după ce m-am despărțit am tot vrut să vin, și cum anul trecut el s-a întors în Europa, să lucreze pe la Federația Internațională de Volei și în Polonia, atunci am zis că e momentul să mă întorc și eu cu copiii mei. Și într-adevăr am avut succes, așa că suntem aici.

Cristina Pîrv și cei doi copii sunt fericiti la Cluj
Cristina Pîrv și cei doi copii sunt fericiti la Cluj

Când a avut loc mutarea definitivă?

Ne-am întors în luna august, anul trecut, în 2018. A fost foarte interesant, pentru că în Brazilia nu sunt schimbări de anotimpuri. Am savurat vara, când a fost foarte cald, apoi a venit toamna, cu frunzele care cădeau și aveau toate culorile, apoi iarna. Fi-miu, de exemplu, nu văzuse niciodată zăpadă. Fiică-mea acum vreo zece ani, când eram în Rusia. Chiar am savurat anotimpurile așa. Mergeam și făceam fotografii și ne minunam: acum e vară, acum e toamnă, acum e iarnă. A fost foarte interesant. Și pentru mine, pentru că de mult nu am mai văzut schimbările astea ale naturii care-s de la Dumnezeu.

Cristina Pîrv: ”Aveam mare nevoie să-mi regăsesc rădăcinile”

Unde locuiești acum?

M-am stabilit la Cluj-Napoca. Și sunt foarte bucuroasă. Aveam mare nevoie să vin acasă după 27 de ani de stat afară. Multă lume m-a speriat, că ”de ce te-ai întors?” Toată lumea crede că dincolo sunt numai flori, numai petale. Deși eu peste tot am stat foarte bine, aveam mare nevoie să-mi regăsesc rădăcinile mele.

E mult schimbată România de când ai locuit aici ultima dată?

Deocamdată sunt aici la Cluj, sunt aproape de familia mea, maică-mea care este la Turda, neamurile sunt pe-aici prin zonă. Am fost și la București puțin, deci nu am văzut foarte multe. Am și fost un pic la Galați, domnul de la acolo m-a premiat, am mai mers la Zalău la ceva meciuri, la Câmpia Turzii, deci m-am integrat puțin și în lumea voleiului, să văd ce mai e pe aici cu ochii. Nu numai să citești sau să auzi. Să fii prezent e altceva. Sunt OK. Eu spun că sunt foarte bine. Am văzut aici la Cluj că este în dezvoltare orașul. Se fac investiții. Și ca oraș, cultură, facultăți, e OK. Sunt avansați, nu lipsește nimic din ce e dincolo.

Cristina Pîrv: ”Copiii s-au adaptat perfect, au mai multă libertate. În Brazilia ești fiul cuiva sau fiica lui cutare. Aici nu e așa”

Copiii cum au primit această schimbare?

Copiii m-au surprins. Eram în dubiu la început. Ei erau pulsul meu, să vedem dacă e bine sau nu că am făcut pasul acesta. Sunt la o școală internațională particulară, așa cum învățau și în Brazilia. M-am gândit că e mai bine pentru început, am zis să nu fac mari schimbări. Mai ales că fiică-mea e în clasa a opta, trebuie să facă pasul spre liceu, e mult mai greu să facă în limba română decât în engleză, mai ales că și acolo studiase tot așa, pe internațional. Ăsta mic se adapta și la școala internațională și la asta de stat, că e mai mic, e mai ușor. El e în clasa a cincea.

Cristina Pîrv, alături de copiii săi, Patrick si Nicoll, la Cluj
Cristina Pîrv si copiii săi, Patrick și Nicoll, s-au stabilit la Cluj

Și le place? S-au adaptat?

E foarte bine, le place foarte mult, au învățat să vorbească chiar bine românește. S-au integrat și la volei, fiica mea, Nicoll (14 ani), și la fotbal, fiul meu, Patrick (10 ani). Chiar le place din ce în ce mai mult. Se simt mai ei înșiși. Situația în Brazilia e alta. Acolo ești fiul cuiva, ești fiica lui cutare. Nu își pot devolta ei capacitățile lor. Aici se pune mai mult accent pe plan personal. Pot ieși singuri de la școală, pot merge singuri la școală, se duc cu taxiul, cu autobuzul. Chiar s-au mirat când au mers la școală: ”Mami, dar cum, stăm aici în curte singuri, se poate?”. ”Mami, dar ai văzut, că noi putem merge singuri cu auobuzul?”. Devin foarte independenți și lucrul ăsta mi-a plăcut, pentru că voiam foarte mult să le arăt ce este și Europa. Ce este România, care sunt rădăcinile lor. Să vorbească românește. Acum se și ceartă în românește și încă îmi place. Sunt mândră de ei. Vorbim românește, engleză, portugheză. S-au adaptat foarte bine. Am mers și la patinoar. Să vadă și ei ce e Crăciunul. Lucruri simple, dar foarte de suflet pe care le-am trăit eu. Le-au înghețat picioarele, zilele trecute a venit fi-miu după antrenamentul de fotbal și mi-a spus: ”mamă, să știi că degetele de la picioare îmi sunt înghețate, dar nu-I nimic, că mai merg”. El nu a mai pățit așa ceva. Știu să patineze. La schiat încă nu i-am dus, dar experimentează lucruri de bază pe care le-am avut și noi când eram mici. Le place și mă bucur foarte mult că le place. Și eu sunt bucuroasă că le pot da. Am zis că după aceea când mai cresc, au timp să aleagă. Îmi place în Europa, îmi place în SUA, îmi place în Brazilia. Deci au o bază care pot să aleagă ei singuri. Și doar datorită voleiului pot să fac asta și e într-adevăr, superb.

 

View this post on Instagram

 

#tbt Championship #final #women #volleyball #love #minhavida #blessed #pirv11oficial #thanksgod #romania

A post shared by Cris Pirv (@pirv11oficial) on

Spuneai că Nicoll face volei. Nu resimte presiunea de a avea ca părinți doi dintre marii jucători ai lumii?

Nicoll s-a apucat de volei în Brazilia. La 12 ani a început, dar într-adevăr, nu prea-i plăcea din cauza presiunii, care era foarte mare. ”A, trebuie să joci ca tati. A, trebuie să joci ca mami”. D-aia nici nu a fost atrasă. Eu nu am forțat-o cu nimic. Venea acasă și voia să-i arăt, îi arătam. Dar altfel nu mă băgam. În schimb, când ne-am întors în România, în vară, ea i-a cerut să o duc la volei. Îmi spunea: ”Mami, îmi place, mai vreau”. Venea plângând acasă, că nu i-a ieșit aia, că nu i-a ieșit ailaltă, eu îi explicam sau îi arătam. E foarte ambițioasă, asta e o calitate a ei. Dar nu prea mă bag în lucruri legate de antrenament. La finalul săptămânii trecute am suplinit-o pe antrenoarea ei de la LPS Cluj o dată, m-a invitat pe mine să țin antrenamentul. Nu am refuzat, îmi face mare plăcere să fiu în sală oricând, în orice postură, dar ca să fiu sinceră nu prea îmi place ca antrenoare, îmi place mai mult ca manager. Îmi place mai mult să mă implic în parte de exterior, decât din teren. Dar, repet, oricum m-am bucurat să pot fi alături de fete.

Cristina Pîrv, antrenoare cadete LPS Cluj echipa fiica sa, Nicoll
Cristina Pîrv, alături de cadetele clubului LPS Cluj, la care evoluează și fiica sa, Nicoll

O să fac o paranteză, ca să vă dați seama la ce presiune era supusă Nicoll în Brazilia. Ea s-a născut în timpul Jocurilor Olimpice de la Atena, din 2004. Atunci, pentru că tatăl ei, Giba, nu avea cum să fie prezent la naștere pentru că era în timpul turneului care avea să aducă aurul olimpic Braziliei, o televiziune din țara lui a transmis în direct imagini de la naștere, astfel încât el să poată fi conectat în permanență cu Cristina și să-și poată vedea fetița din primele clipe ale vieții. Transmisiunea a avut un rating fantastic, iar asta o știu chiar de la ziariștii brazilieni prezenți acolo, pentru că am avut privilegiul de a mă număra printre jurnaliștii acreditați la acea ediție a Jocurilor Olimpice. Și nu vă puteți imagina ce mândru m-am simțit când toți, când au auzit că sunt român, au început să-mi spună ce jucătoare incredibilă și ce om extroardinar este Cristina Pîrv.

Nicoll Pîrv face volei la Cluj
Nicoll Pîrv, fiica Cristinei Pîrv, face volei la LPS Cluj

Patrick cum a ajuns portar? De obicei copiii, mai ales cei crescuți în Brazilia, vor să fie atacanți, să marcheze cât mai multe goluri…

De mic i-a plăcut să fie portar. Îmi spunea într-una să îi arunc mingi, să facă plonjoane și să respingă baloanele. Eu îi spuneam să îmi tragă el mie la poartă, dar el nu voia sub nici o formă. Așa că eu eram atacantul. Mereu se antrena acasă, îi place foarte mult. După meciuri, dacă primește goluri, vine acasă și îmi spune, ”mami, nu m-ai antrenat destul, trebuie să mă antrenezi mai mult”. Îi place foarte mult și asta e cel mai important. Acum e portar la Luceafărul Cluj.

Patrick Pîrv este portar la Luceafărul Cluj
Patrick Pîrv este portar la Luceafărul Cluj

Cum ai găsit voleiul din România?

Campionatul este destul de puternic. E un lucru normal, fiind mai multe străine. Și eu am fost străină peste tot, așa că știu cât de importante sunt străinele într-un campionat. Eu sunt în favoarea străinelor. E foarte important să existe într-o competiție. Problema este că echipele naționale suferă, pentru că nu prea mai vine nimic din spate. E iar un proces normal. Când ai multe străine, româncele rămân în spate. E greu să te califici la Europene, e greu să crești junioare, cadete, senioare. E păcat, pentru că totuși avem talente. Trebuie investit de jos pentru a redresa situația.

Cristina Pîrv: ”Trebuie să se facă volei de masă”

Ce se face în străinătate diferit față de noi în acest sens?

Am văzut în Italia și Brazilia, care au unele dintre cele mai bune din lume, că se investește mult în tineri. Se fac cluburi, dar nu doar cluburi de volei de performanță. Trebuie să se facă volei de masă. Ca să ai de unde să alegi. Trebuie vorbit mai mult despre volei, mediatizat mai mult. Așa am văzut, așa am învățat eu din experiența mea afară. Cred că asta lipsește la noi. Trebuie investit mai mult în partea de jos și în școli. Mult mai multe persoane să joace volei, indiferent dacă e vorba de oameni mai grași, mai slabi, mai înalți sau mai scunzi. Nu contează, nu are importanță lucrul ăsta la început.




Cum pot fi conștientizați românii în legătură cu frumusețea și importanța voleiului?

Voleiul este o formă de educație. Eu am ținut și conferințe în Brazilia și am vorbit mult despre asta și mereu am spus că voleiul e sportul cel mai de echipă din toate. Pentru că aici fiecare depinde de fiecare. La fotbal dacă unul nu poate să fugă, coechipierii îi pot acoperi lipsa. La baschet, la handbal, la fel. Nu îi mai dai mingea și încerci să suplinești. Dar la volei nu ai cum să zici ”nu-mi mai da mie”, pentru că fiecare depinde de fiecare. Mentalitatea pe care ți-o formezi în volei, chiar dacă nu te duci mai departe ca profesionist, ți-o formezi pentru toată viața, să fii un bun lider, coechipier, în orice vrei să faci, IT-ist, medic sau constructor. Voleiul te ghidează, te învață să ai concentrare, disciplină, să te adaptezi gruplui, să cedezi, să te impui. E un sport extrem de complet. Ce facem pe teren se reflectă și în afară, și ceea ce facem afară se reflectă și pe teren.  E foarte important să aduci oameni la volei. Nu e ușor să joci volei, dar după ce începi să-ți creezi mentalitatea e ceva excepțional. De aceea vreau să fac și eu un loc în care să joace adulți amatori. În Brazilia se face mult lucrul ăsta. Joacă ”în draci” toți oamenii de 50 – 60 de ani.

Cum crezi că poți ajuta concret în acest sens?

Am zis că sondez puțin terenul, să mă așez cu copiii, să cunosc oamenii, și apoi să încep să fac ceva. Pentru că vreau să aduc ceva nou, ceva pozitiv voleiului românesc. Prin experiența mea de 20 și ceva de ani, cred că am un pic de a aduce ceva pozitiv. Vreau și eu să mă implic mai mult, să fac o Academie de Volei, să aduc un pic mentalitatea de afară, să fac ce am văzut și ceea ce am trăit afară.

Ce ai învățat despre asta în Brazilia?

Acolo vorbește toată lumea de volei, dar trebuie mers pe la școli, trebuie vorbit cu director, cu profesorii de sport. Trebuie implicat ministerul sportului, învățământului, pentru că este o formă de educație. Aduni foarte multe persoane. Eu când eram jucătoare și manager, că am avut două echipe în Brazilia, toată lumea îmi zicea: ”vai, Cristina, fiul meu nu s-a maid dus la droguri, îți mulțumesc”. Și cei care acum 10-12 ani erau copii, acum mă întâlneam cu ei și îmi spuneau: ”Îți mulțumesc că mi-ai salvat viața. Nu am jucat volei profesionisst, joc doar din plăcere, dar m-am dus, am terminat liceul, mi-am făcut o meserie”. Bine, acolo e și mai multă sărăcie, dar și la noi e multă, nu numai în Brazilia. Cred că și la noi sunt copii care pot să facă mult mai mult decât fac și nu cred că sunt toți foarte bogați.

Cristina Pîrv vrea să scoată o carte autobiografică

Nu te-ai gândit să faci școli de vară pentru pregătirea tinerelor jucătoare? În străinătate sunt foarte populare…

Ba da, chiar am vorbit cu Grbic, îmi spunea: ”Hai, Cristina, să facem ceva împreună”. Am zis vedem, să văd ce se întâmplă. Vreau și eu să folosesc numele meu la ceva pozitiv. Cred că ăsta e următorul pas. Vreau să fac asta.

Ce planuri mai ai în România?

Uite, vreau să scriu o carte despre viața mea. Chiar îmi doresc foarte mult și sper să iasă spre finalul anului.

O publici mai întâi în România sau în Brazilia?

Mai întâi în România, apoi o traduc. Chiar dacă în România multă lume zice că mă cunoaște, toți mă știu doar din Brazilia. Oamenii știu că-s româncă, dar toți zic: ”Ai venit în vacanță?”. E normal, am stat mulți ani pe afară, după ce am terminat cu naționala nu s-a vorbit foarte mult despre mine. Din păcate, niciodată România nu m-a valorificat cum poate ar fi trebuit.

Cristina Pîrv a jucat mereu cu numarul 11 in nationala Romaniei
Cristina Pîrv a jucat 15 ani pentru nationala de volei a României. Ea a purtat mereu numărul 11




Cristina Pîrv: ”Mi s-a spus că nu e nevoie de mine la Federație”

Ești ambasadorul oficial al voleiului românesc. Cei de la FRV te-au căutat de când ai revenit în țară?

Am rămas doar cu diploma. Când am revenit în țară, le-am spus că m-am întors definitiv în România. Mi s-a spus că nu e nevoie de mine la Federație, că nu au ce face cu mine, că eu am experiență doar ca jucătoare, deci e foarte puțin ceea ce reprezint eu. Am zis OK, nu-i nici o problemă, mulțumesc, mă duc pe strada mea.

cristina Pirv Gheorghe visan volei
Cristina Pirv, alaturi de Gheorghe Vișan, președintele FRV, în primăvara anului 2016, când a fost desemnată Ambasadoarea Voleiului Românesc

România va fi co-organizatoare a Campionatului European feminin din 2021 chiar la tine acasă, la Cluj. Nu ți s-a propus să te implici?

Nu. Așa speram și eu. Nu sunt supărată, eu sunt pe strada mea, cum am zis. Dar, repet, ar fi frumos să pot ajuta voleiul. Chiar vreau să ajut voleiul. Nu vreau să iau locul nimănui. Vreau să aduc pozitivitate. Experiența mea din atâtea meciuri, atâția președinți pe care i-am avut și la federații și la echipele de club, peste tot. Cred că am un pic de experiență.

Cred că ai și foarte multe relații internaționale, adică ai putea deschide foarte multe uși pentru voleiul românesc.

Da, nu vreau să mă laud, dar la capitolul ăsta stau chiar foarte bine. Practic, îi cunosc pe toți, sau pot intra la oricine, de la președintele Federației Internaționale de Volei până la oricine vrei din volei.

cristina pirv serginho curitiba
Cristina Pirv alaturi de legendarul Serginho, la Curitiba

Cristina Pîrv: ”Eu nu țin mânie. Vreau să ajut, să creștem voleiul, să se vorbească despre România”

Trecând peste dezamăgirea primei întâlniri cu oficialii Federației, dacă mâine ți-ar propune să-i ajuți, ai face-o?

Da, de ce nu? Eu nu țin mânie cu nimeni. Vreau să ajut, să creștem voleiul, să se vorbească despre România. Să se spună că a început să se schimbe, să fie mai bine, uite junioara aia, uite fetele alea. Cum se vorbește de exemplu de sârbi. Noi îi învățam pe sârbi să joace volei. Uite unde sunt acum, campioni olimpici și mondiali. Cred că putem face asta. Pentru că sunt oameni. Trebuie căutat, trebuie muncit, trebuie investit în antrenori, în psihologie. Fizic, psihic, ca preparatori fizic, multe se pot dezvolta la noi. Noi suntem cruzi, deci putem să dezvoltăm mult.

Exceptând FRV, ai primit vreo propunere de colaborare de la cineva din lumea voleiului?

Sunt persoane care mi-au zis să fiu manager, antrenor, să lucrez ca ambasadoare, ca imagine sau altceva. Deocamdată vreau să testez, să vedem ce e mai bine. În primul rând, grija mea au fost copiii: să se simtă ei bine, să fie ei bine, să vorbească, să aibă o independență, pentru că în Brazilia nu era chiar așa. Tot timpul depindeau de mine. Acum sunt OK, au trecut și sărbătorile, pot să văd exact ce vreau să fac. Sunt persoane care m-ar dori. Mai era însă o problemă. Tu ești prima persoană care mă suni. Nici eu nu am zis că m-am întors. Nu a ieșit nici un articol că am revenit. Toți cred că sunt în vacanță. Ei nu știu că suntem definitiv aici. Dar află acum.



Cum puteți susține Doarvolei.ro doar făcându-vă cumpărăturile obișnuite

Dacă vă place acest site și vreți să îl susțineți, o puteți face mai simplu decât vă imaginați. E de ajuns ca atunci când vreți să cumpărați ceva de pe eMAG, Elefant, Fashion Days, Hervis Sport, Diverta, PC Garage, Libris, F64, Meli Melo sau E-rovinieta, să intrați pe site-urile respective folosind link-urile pe care le veți găsi mai jos, pe această pagină. Ele sunt generate de una dintre cele două platforme importante de afiliere din România, Profitshare și 2performant .

Dacă veți face acest lucru, veți ajunge pe pagina magazinului online pe care îl căutați, dar în prealabil veți trece printr-un cod de ”afiliere” prin care eu voi primi un procent (de regulă 2% – 5%, în funcție de categoria de cumpărături) din suma pe care o veți plăti pe ceea ce oricum doriți să vă cumpărați. Toate tranzacțiile rămân anonime, însă recunoștința mea va fi publică și mi-o voi exprima chiar acum, mulțumindu-vă tuturor.

Dacă doriți să faceți cumpărături de pe eMAG, vă rog să folosiți link-ul de AICI.

Dacă doriți să faceți cumpărături de pe Fashion Days, vă rog să folosiți link-ul de AICI

Dacă doriți să faceți cumpărături de pe Elefant.ro, vă rog să folosiți link-ul de AICI

Dacă doriți să faceți cumpărături de pe Hervis Sport, vă rog să folosiți link-ul de AICI

Dacă doriți să faceți cumpărături de pe F64, vă rog să folosiți link-ul de AICI

Dacă doriți să faceți cumpărături de pe Libris, vă rog să folosiți link-ul de AICI

Dacă doriți să faceți cumpărături de pe Diverta, vă rog să folosiți link-ul de AICI

Dacă doriți să faceți cumpărături de pe PC Garage, vă rog să folosiți link-ul de AICI

Dacă doriți să faceți cumpărături de pe Cărturești, vă rog să folosiți link-ul de AICI

Dacă doriți să faceți cumpărături de pe E-rovinieta.ro, vă rog să folosiți link-ul de AICI

Dacă doriți să faceți cumpărături de pe Meli Melo, vă rog să folosiți link-ul de AICI

Andrei Constantinescu
Ziarist din 1995, absolvent de ANEFS in 1996 cu specializarea volei. Dupa 20 de ani de la debutul in presa am decis ca e momentul sa imi pun experienta in slujba voleiului, a popularizarii acestui minunat sport si, desigur, a celor fara de care nimic nu ar fi posibil: jucatorii, antrenorii, conducatorii de cluburi. Daca voi reusi sa nu sa fac acest lucru, veti stabili voi, cei care accesati - mai des sau mai rar - acest site. Un loc facut exclusiv pentru volei, pentru voleibalisti si pentru iubitorii acestui frumos sport, cazut pe nedrept in dizgratie. Daca vreti sa discutam sau sa ma criticati, o puteti face pe adresa de e-mail andrei@doarvolei.ro sau pe pagina de facebook a site-ului, https://www.facebook.com/doarvolei
http://doartenis.ro

Lasă un răspuns