Doliu în voleiul românesc. A murit Daniel Droc, unul dintre cei mai mari descoperitori și formatori de talente din voleiul românesc

Daniel Droc (1950 - 2024)

Voleiul românesc este mult mai sărac. Sâmbătă, 2 noiembrie 2024, s-a înălțat la Ceruri unul dintre cei mai mari descoperitori și crescători de talente din volei din țară, unul dintre cei care a influențat în bine viața a sute de copii: domnul antrenor Daniel Droc!

Îmi este foarte greu să scriu la trecut despre domnul Droc, pentru că este unul dintre cei care, de fapt, sunt nemuritori. Pentru că învățămintele sale, stilul său de antrenament și amintirile vor dăinui în permanență în memoria tuturor celor care l-au cunoscut, fie ca sportivi, fie ca părinți, fie ca prieteni, fie ca rivali de moment, pentru că după meci, când vorbeai cu dânsul, orice urmă de adversitate dispărea. Pentru că nu știa să fie altfel decât un profesionist și om foarte bun.

Daniel Droc trăia intens fiecare fază a meciurilor
Daniel Droc trăia intens fiecare fază a meciurilor

Domnul Droc a fost primul antrenor de volei cu care am luat contact după revenirea, după ani, în acest sport minunat, așa că o să vă rog să-mi permiteți să vă povestesc câteva lucruri din experiența proprie cu dânsul.

Povestea începe în urmă cu 11 ani – era chiar luna noiembrie 2013 – atunci când l-am dus pe Tudor, fiul meu, pentru prima dată la volei, la Colegiul Tehnic Feroviar Mihai I. Era dimineață și dânsul era în sală, acolo unde a putut fi găsit timp de 50 de ani, fără întrerupere, lucrând cu grupele de minivolei și de speranțe. Pentru că aceasta a fost marea vocație a dânsului: să-i învețe tainele voleiului pe copii. Transforma un copilaș care nu știa nimic despre volei, decât că se joacă peste fileu și cu mâna, într-un campion. E cel mai greu lucru din lume, dar și cel mai frumos, dacă ești dăruit de Dumnezeu cu acest har. Iar domnul Droc era din plin hărăzit cu acest dar al omului care te făcea să iubești sportul chiar înainte de a-l descoperi în amănunt. De altfel, când vedea potențial într-un jucător, dar acesta poate că nu era atât de atras de volei, ci mai mult de ieșitul afară cu prietenii, făcea totul pentru a-l atrage spre sport. Cu discuții ca de la tată la fiu, cu ciocolată promisă ca premiu pentru un joc reușit sau cu diferite alte mici lucruri care îl făceau pe campionul de mâine să iubească și să aleagă voleiul.

Daniel Droc, alături de prietenul său de-o viață, domnul Ion Șoacă
Daniel Droc, alături de prietenul său de-o viață, domnul Ion Șoacă

Chiar de la început, i-a spus lui Tudor ceva ce nu voi uita niciodată: „Te aștept de mâine, dar să știi că aici, la CTF, facem performanță. Aici creștem campioni, iar ca să fii un campion trebuie să vii la cel puțin patru antrenamente pe săptămână plus un meci în weekend. Altfel, nimic nu este posibil și pierdem timpul degeaba”.

Odată „pactul” nescris încheiat, au urmat cei mai frumoși ani posibili. Cu antrenamente, cantonamente, deplasări la turnee de minivolei sau speranțe și, în luna mai 2017, adică în mai puțin de patru ani, echipa de speranțe antrenată de dânsul și de domnul Sorin Dragne a cucerit titlul de campioană națională. Cu Tudor căpitan. A fost primul titlu pentru CTF după o pauză de mai mulți ani, și cel care a deschis drumul spre o serie de succese extraordinare reușite de sportivii CTF Mihai I la toate nivelurile de vârstă.

Daniel Droc (al doilea din stânga, sus), cu echipa campioană națională de speranțe a CTF Mihai I în sezonul 2016/ 2017
Daniel Droc (al doilea din stânga, sus), cu echipa campioană națională de speranțe a CTF Mihai I în sezonul 2016/ 2017

De ce am povestit acest lucru? Pentru că este dovada vie a faptului că domnul Droc deținea rețeta creșterii campionilor. Așa cum eu am avut exemplul în casă, alți zeci, poate sute de copii crescuți de dânsul au urcat pe podium la turneele finale urmând același scenariu care poate părea simplu, dar nu e deloc: muncă, muncă și iar muncă.

Cred că nu există cineva dintre cei care ați trecut prin mâna dânsului să nu-și amintească de pregătirea fizică de după antrenamentul cu mingea: de alergările pe scările liceului, de abdomene, de genuflexiuni, de mersul piticului, de flotări sau de săriturile pe sau peste băncuța de gimnastică. De asemenea, cu toții vă amintiți, sigur, de tricourile pe care le storceați după antrenament de parcă abia le luaseți de la spălat, sau de activitățile din time-out-urile meciurilor de la minivolei sau speranțe: podul, abdomene sau sărituri ca mingea, „pentru a nu se pierde încălzirea”. Pentru unii păreau poate puțin ciudate, însă toate acestea făceau parte din acea rețetă a creșterii campionilor, o rețetă patentată de zeci de ani de domnul Droc. Și care a avut rezultate excepționale.

Podul de jos, făcut în timpul unui time-out, chiar în finala campionatului național de speranțe din 2017
Podul de jos, făcut în timpul unui time-out, chiar în finala campionatului național de speranțe din 2017

„Cupa Micilor Feroviari” organizată sâmbătă de sâmbătă va rămâne etern în memoria tuturor sportivilor săi

De asemenea, cred că nimeni dintre zecile de generații de sportivi care i-au trecut prin mână nu poate uita „Cupa Micilor Feroviari”, așa cum o botezase, organizată în fiecare sâmbătă dimineața, la CTF! De la ora 9.00 veneau jucători de la minivolei și speranțe, ba uneori treceau și cadeți pe acolo. Veneau băieți și fete pentru acele „meciuri” disputate pe jumătate de teren care se încheiau, de fiecare dată, cu premierea la care se împărțeau dulciurile sau băuturile aduse de fiecare copil. De asemenea, se ofereau și cupe simbolice și care în fiecare săptămână erau puse din nou la bătaie. Totul se încheia cu concluziile ANTRENORULUI, sfaturi care intrau în subconștient și care dezvoltau sportivii și oamenii de mâine.

Imagine dintr-unul din cantonamentele devenite deja tradiționale la munte
Imagine dintr-unul din cantonamentele devenite deja tradiționale la munte

Așa a format domnul Droc generații întregi de jucători, zeci dintre ei ajungând să evolueze în prima divizie și probabil că peste 20 sau 30 de-a lungul timpului în echipa națională a României! Nu o să vă spun numele lor pentru că sigur aș uita, nemeritat, pe cineva. Dar o să vă reamintesc că dânsul a fost cel care i-a pus mingea în mână celui mai important jucător din ultimele decenii, Bogdan Olteanu dar și că în actuala națională a României sunt cel puțin patru jucători care au trecut prin mâna lui: Claudiu Dumitru, Marian Bala, Filip Constantin și David Dinculescu. Iar în Divizia A1 masculină, foarte puține sunt echipele la care să nu evolueze măcar un jucător format de domnia sa.

„Unul mai avem”, îndemnul prin care antrenorul Daniel Droc își conștientiza jucătorii înaintea ultimului punct din set sau din meci
„Unul mai avem”, îndemnul prin care antrenorul Daniel Droc își conștientiza jucătorii înaintea ultimului punct din set sau din meci

În primăvară a aniversat 74 de ani de viață și 50 de ani de activitate ca antrenor, iar foștii și actualii sportivi i-au făcut o petrecere surpriză chiar în sala de volei

Absolvent al IEFS în 1973, Daniel Droc a aniversat în primăvară 50 de ani de activitate. De altfel, la finalul lunii aprilie, chiar când a împlinit 74 de ani de viață, dar și jumătate de secol de activitate în slujba voleiului românesc, foștii și actualii sportivi, în frunte cu Bogdan Olteanu, venit special pentru acest eveniment, i-au făcut o imensă bucurie, organizând o petrecere surpriză chiar în sala de antrenament, acolo unde, ca în fiecare sâmbătă, domnul Droc arbitra la „Cupa Micilor Feroviari”.

Poză de grupă la finalul petrecerii surpriză dedicate aniversării a 74 de ani de viață și 50 de ani de activitate sportivă
Poză de grupă la finalul petrecerii surpriză dedicate aniversării a 74 de ani de viață și 50 de ani de activitate sportivă

A fost cel mai bun prilej pentru exprimarea recunoștinței și respectului cuvenit celui care i-a făcut nu doar jucători, ci și oameni. Unii i-au călcat pe urme și nu e deloc o întâmplare că toți cei care sunt acum antrenori la CTF Mihai I i-au fost elevi la un moment dat. Ba chiar, din câte știu, și directorul liceului a făcut în copilărie volei cu domnul Droc! Este o moștenire ce nu poate fi egalată. Iar faptul că foștii jucători, deveniți părinți, poate unii chiar bunici, și-au adus copiii să învețe tainele voleiului tot cu domnul Droc, spune totul despre ce a însemnat dânsul pentru fiecare dintre cei cărora le-a modelat viețile și destinul.

Domnul Droc și domnul Ion Șoacă, alături de doi dintre cei mai valoroși foști sportivi: Bogdan Olteanu (ai cărui nepoți făceau volei acum chiar cu domnul Droc) și Silviu Oancea, al cărui fiu făcea volei tot cu domnul Droc
Domnul Droc și domnul Ion Șoacă, alături de doi dintre cei mai valoroși foști sportivi: Bogdan Olteanu (ai cărui nepoți făceau volei acum chiar cu domnul Droc) și Silviu Oancea, al cărui fiu făcea volei tot cu domnul Droc

Înzestrat cu un extraordinar simț al umorului, cu darul pedagogului, dar și al comunicatorului – mereu aveai ceva de învățat de la dânsul – domnul Droc a fost și un mare luptător. Nu a lăsat problemele medicale apărute parcă pentru a-i testa dragostea de volei și de viață, să-l împiedice să formeze noi generații, fiind prezent în competiții până în primăvară și cucerind ultima sa medalie pe 27 mai, atunci când echipa de minivolei a CTF Mihai I a terminat pe locul 3 în campionatul național masculin.

Echipa U13 a CTF Mihai I a obținut medaliile de bronz
Ultima medalie cucerită a fost bronzul la categoria U13, la 27 mai 2024. Un rezultat pentru care domnul Droc s-a bucurat din toată inima

Aș putea scrie la nesfârșit despre domnul Droc, însă totul trebuie să aibă, din păcate, un final. Nu pot încheia, însă, altfel decât încheiam toate conversațiile pe care le aveam cu dânsul: „Nu o să am niciodată destule cuvinte pentru a vă mulțumi pentru tot ce ați făcut pentru Tudor!”

Drum lin printre îngeri, acolo unde, cu siguranță, vă este locul! Doamna Daniela, Dumnezeu să vă dea putere să treceți peste aceste momente și să știți că nu sunteți singură. Există sute de oameni care îl poartă și îl vor purta în inimile lor și amintirea dânsului va dăinui etern!

Daniel Droc alături de doamna Daniela, „jumătatea” sa, cea care a pus la cale petrecerea surpriză dedicată a 50 de ani de activitate
Daniel Droc alături de doamna Daniela, „jumătatea” sa, cea care a pus la cale petrecerea surpriză dedicată a 50 de ani de activitate

Andrei Constantinescu
Ziarist din 1995, absolvent de ANEFS in 1996 cu specializarea volei. Dupa 20 de ani de la debutul in presa am decis ca e momentul sa imi pun experienta in slujba voleiului, a popularizarii acestui minunat sport si, desigur, a celor fara de care nimic nu ar fi posibil: jucatorii, antrenorii, conducatorii de cluburi. Daca voi reusi sau nu sa fac acest lucru, veti stabili voi, cei care accesati acest site. Cert este că e un loc dedicat exclusiv voleiului, voleibalistilor si iubitorilor acestui frumos sport, cazut pe nedrept parcă in dizgratie. În perioada noiembrie 2020 - martie 2023 am fost ofițerul de presă al FRV. Daca vreti sa discutam sau sa ma criticati, o puteti face pe adresa de e-mail contact@doarvolei.ro, pe pagina de facebook a site-ului, https://www.facebook.com/doarvolei sau pe cea de Instagram: https://www.instagram.com/doarvolei/ .
http://doarvolei.ro

One thought on “Doliu în voleiul românesc. A murit Daniel Droc, unul dintre cei mai mari descoperitori și formatori de talente din voleiul românesc

  1. Bravo omule ! Eşti singurul care a făcut acest gest din lumea voleiului. Când citesc cum ruşii îşi venerează cu orice ocazie, la volei mă refer, toţi marii jucători şi antrenori cu diferite aniversări am un gest de recunoştinţă faţă de ei. La noi, ioc.

Lasă un răspuns